Curtea de Justitie a Uniunii Europene a decis astazi ca nu se aplica TVA la tranzactiile Bitcoin – Fiat. Hotararea pune capat unei dispute legale initiate in Suedia, intre autoritatile fiscale locale si antreprenorul David Hedqvist, care dorea sa deschida un birou de schimb Bitcoin – Fiat. Inainte de a demara efectiv afacerea, acesta a solicitat un punct de vedere Comisiei de Drept Fiscal suedeze cu privire la aplicabilitatea TVA in cazul tranzactiilor de schimb Bitcoin – Fiat, care a analizat modul de operare si a sintetizat ca acestui serviciu i se aplica scutirea de TVA, chiar daca a interpretat aceasta activitate ca „serviciu de schimb efectuat cu titlu oneros”.
Ulterior, Administratia fiscala suedeza a contestat aceasta opinie la Curtea Administrativă Supremă, solicitand aplicarea TVA, iar aceasta din urma a decis suspendarea judecatii cauzei pana la obtinerea unui punct de vedere al Curtii de Justitie Europene in legatura cu interpretarea a doua articole (2 si 135) din Directiva TVA, care se aplica la nivelul UE.
Una calda, una rece
Dupa mai bine de un an de analize, CJUE a raspuns solicitarii – iata cateva fragmente relevante si concluziile:
- „Trebuie constatat, în primul rând, că moneda virtuală cu flux bidirecțional „bitcoin”, care va fi schimbată în monedă tradițională în cadrul operațiunilor de schimb, nu poate fi calificată ca „bun corporal” în sensul articolului 14 din Directiva TVA, dat fiind că, astfel cum a arătat avocatul general la punctul 17 din concluzii, această monedă virtuală nu are alte finalități decât aceea de mijloc de plată.”
- ” În consecință, operațiunile (…) care constau în schimbul de diferite mijloace de plată, nu intră în sfera noțiunii „livrare de bunuri”, prevăzută la respectivul articol 14 din directivă. În aceste condiții, operațiunile amintite constituie prestări de servicii, în sensul articolului 24 din Directiva TVA.”
- „(…) operațiunile privind monede netradiționale, cu alte cuvinte alte monede decât cele care sunt mijloace legale de plată într‑unul sau mai multe state, în măsura în care aceste monede au fost acceptate de părțile la o tranzacție ca un mijloc de plată alternativ mijloacelor legale de plată și nu au o altă finalitate decât aceea de mijloc de plată, constituie operațiuni financiare.”
1. Articolul 2 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretat în sensul că reprezintă prestări de servicii efectuate cu titlu oneros, în sensul acestei dispoziții, operațiuni precum cele în discuție în litigiul principal, care constau în schimbul de monede tradiționale cu unități ale monedei virtuale „bitcoin” și invers, efectuate contra plății unei sume care corespunde marjei constituite de diferența dintre, pe de o parte, prețul la care operatorul în cauză cumpără monedele și, pe de altă parte, prețul la care le vinde clienților săi.
2. Articolul 135 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2006/112 trebuie interpretat în sensul că prestări de servicii, precum cele în discuție în litigiul principal, care constau în schimbul de monede tradiționale cu unități ale monedei virtuale „bitcoin” și invers, efectuate contra plății unei sume care corespunde marjei constituite de diferența dintre, pe de o parte, prețul la care operatorul în cauză cumpără monedele și, pe de altă parte, prețul la care le vinde clienților săi, constituie operațiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată, în sensul acestei dispoziții.
Articolul 135 alineatul (1) literele (d) și (f) din Directiva 2006/112 trebuie interpretat în sensul că astfel de prestări de servicii nu intră în domeniul de aplicare al acestor dispoziții.
