In cadrul acestei metode, operatorul nu este un conector pasiv intre participanti, ci el se ocupa cu coordonarea activitatii tuturor pentru a elimina posibilele dezacorduri dintre acestia. Cu toate acestea, operatorul este persoana care absoarbe in mod activ toate problemele pe care le intampina un miner. Atunci cand unul din mineri se implica, acesta este imediat remunerat cu o parte din contributia implicarii sale, indiferent de volumul de blocuri care au fost gasite.
Aici operatorul este cel care primeste toata remuneratia blocurilor gasite. Plata in avans pentru fiecare implicare are cateva avantaje pentru fiecare miner in parte:
– Nicio pierdere in remunerarea pentru implicare. Exista o fluctuatie in ceea ce priveste numarul de implicari ale unui miner pentru o unitate de timp, insa acest lucru este mai putin relevant;
– Nu trebuie sa astepte primirea banilor pana cand un bloc este gasit;
– Stie exact cati bani va primi;
– Poate foarte usor sa verifice daca banii promisi sunt primiti si ca nu exista promisiuni facute doar pentru ca operatorul sa pacaleasca minerii;
– Nu exista pierderi in cazul in care se abordeaza metoda pool-hopping.
Cu toate acestea, pay-per-share este o metoda de minerit foarte riscanta pentru operator. Acesta poate obtine profituri foarte frumoase pe rundele scurte, unde primeste castigul intregului bloc si trebuie sa plateasca pentru un nivel mic de implicare, insa poate pierde foarte mult la rundele cu durata mare de timp. Pentru a compensa acest risc, operatorul va taxa mult mai sus in cazul acestei metode in comparatie cu celelalte, acesta fiind si un dezavantaj pentru minerii metodei pay-per-share.
Daca operatorul nu echilibreaza cum trebuie taxele bazinului minier cu rezervele sale financiare, atunci bazinul minier are posibilitatea de a da faliment. Acest lucru presupune o rabdare de otel, o viziune de antreprenor si capacitati de anticipare extraordinare.
