Unul dintre posibilii vectori pentru reglementarea Bitcoin aflat sub legea existentă considerăm a fi reglementarea sub EFTA ( Electronic Fund Transfer Act ) și aplicațiile acesteia prin intermediul Sistemului de Reglementare al Rezervei Federale. Scopul pe care EFTA și-l propune este să stabilească drepturile respective și responsabilităţile consumatorului și să introducă instituțiile financiare în transferul fondurilor electronice. Ca orice alte legi și reglementări pe care le-am văzut până acum, EFTA nu pare să contempleze o monedă virtuală descentralizată precum Bitcoin.
Acest EFTA definește transferul de fonduri electronice ca orice transfer de fonduri, diferit de originea tranzacției prin cec, ciornă sau orice alt instrument apropiat, care este inițiat printr-un terminal electronic, instrument telefonic sau calculator. Mai departe este definit ca instituție financiară sau ca un stat, bancă națională, asociație de economii și împrumut sau o bancă de economii mutuale. Aceste definiții și atoate reglementările care vin cu ele, presupun că transferul de fonduri electronice va implica instituții financiare și conturi la bănci. Cu toate acestea, Bitcoin funcționează împotriva noțiunii respective.
Sistemul Bitcoin nu se califică ca fiind o instituție financiară deoarece, așa cum am notat în articolele precedente, nu este o companie sau o entitate legală, ci o rețea globală peer-to-peer. Ca un rezultat, o adresă Bitcoin în care Bitcoinii sunt asociați rețelei, nu poate fi un cont al unei instituții financiare. Mai mult de atât, așa cum am spus anterior când am vorbit despre felul în care Bitcoinii sunt transferați de la o adresă la alta, în sistemul Bitcoin nu există nicio instituție financiară sau altă parte terță care să crediteze un cont. Transferul de fonduri electronice dintre adrese este efectuat de utilizatori în mod individual, care semnează o tranzacție cu o cheie privată asociată unei adrese Bitcoin sub tutela lor. Rețeaua Bitcoin confirmă că respectiva tranzacție este legitimă.
În timp ce foarte mulți utilizatori își mențin fișierele portofelului cu cheile private pe propriul calculator sau alte device-uri, câțiva își deleagă cheile pentru servicii online de acest tip. Unele servicii sunt atât de securizate, încât dacă ai dori să ajungi la nivelul respectiv de securitate în propriul calculator sau propriile device-uri, ar trebui să investești prea multe resurse și investiția nu ar fi returnată.
De obicei, utilizatorii crează un cont pe un astfel de serviciu și adresele lor Bitcoin sunt asociate conturilor. Este imaginabil faptul că astfel de servicii online s-ar putea potrivi definiției instituțiilor financiare sub EFTA, și astfel să fie subiect al reglementării. Și cu toate că astfel de argumente se tot pot face, aceste servicii nu sunt implicate în transferul de fonduri electronice deoarece nu sunt inițiate ca transferuri.
Transferurile sunt făcute de utilizatori în mod direct și sunt verificate de rețeaua Bitcoin, iar respectivele servicii pur și simplu oferă software-ul care oferă posibilitatea utilizatorilor să interacționeze cu rețeaua Bitcoin.
În final, noi reguli de la CFPB ( Consumer Financial Protection Bureau ) care să amendeze tipul de reglementare E are ca țintă furnizorii de transferuri-remitere. Aceste reglementări necesită furnizori-remitere să dezvăluie ratele de schimb și taxele fiscale asociate cu transferurile internaționale și să investigheze și remedieze erorile procesului. Aceștia de asemenea cer ca consumatorul să își poată lua 30 de minute sau mai mult pentru a anula un transfer.
Aceste cerințe par să fie incompatibile cu protocolul Bitcoin deoarece toate tranzacțiile Bitcoin sunt ireversibile. O metodă prin care se pot conforma cu aceste reglementări poate fi executarea întârziată a tranzacțiilor. Cu toate acestea, adevărata problemă este sunt șansele unei schimbări de tehnologie.
