Introdus în anul 2008 și lansat în 2009, Bitcoin constituie atât o monedă virtuală, cât și un sistem de plată digital unde tranzacțiile în această monedă sunt făcute. Bitcoin ca o monedă virtuală este denominată în unități virtuale de cont numite bitcoini. Bitcoin ca un sistem de plată nu este controlat sau deținut de nicio entitate și este bazat pe o rețea descentralizată peer-to-peer care este formată din utilizatori și funcții sub protocolul Bitcoin.
Protocolul Bitcoin determină singur regulile sub care rețeaua Bitcoin operează, la fel ca orice protocol care funcționează pe internet determină regulile pentru o specifică tehnologie. De exemplu, protocoalele VoIP ( Voice over IP ) de la primul strat de reguli ale telefoniei pe internet și serverele SMTP ( Simple Mail Transfer Protocol ) sunt o parte esențială din setul de reguli pentru comunicarea prin e-mail.
Protocolul Bitcoin este o sursă deschisă tuturor, ceea ce înseamnă că revizuirile și modificările codului protocolului pot fi susţinute de orice dezvoltator. Cu toate acestea, natura deschisă a protocolului nu implică faptul că orice modificare a protocolului trebuie imediat să devină o regulă pentru rețeaua Bitcoin.
Dacă acest scenariu ar fi posibil, atunci oricine ar putea schimba felul în care Bitcoin funcționează prin simpla schimbare a codului protocolului în orice mod arbitrar. Cu toate acestea, măsura de securitate a Bitcoin este principalul consens al majorității, ceea ce înseamnă că modificările noi devin reguli doar dacă sunt dorite de marea majoritate a utilizatorilor.
Aceste lucruri se pot întâmpla cu ajutorul unor portofele Bitcoin. Utilizatorul are tendința de „a îmbrățișa” doar acele modificări care nu sunt în detrimentul comunității. Astfel, protocolul Bitcoin este practic imposibil de modificat într-un fel care contrazice interesele majorității.
Protocolul Bitcoin asigură că bitcoinii sunt creați în cadrul rețelei Bitcoin la o perioadă predeterminată: la fiecare 10 minute noi 25 bitcoini sunt puși în circulație. Cu toate acestea, cantitatea de bitcoini creată periodic ajunge să se împartă la jumătate la fiecare 4 ani. Pentru a clarifica acest lucru, undeva în perioada anilor 2020, numai 12.5 bitcoini vor fi creați la aceeași perioadă de 10 minute.
Un bitcoin se poate divide foarte mult, din moment ce poate fi împărţit în 100 de milioane de unități numite satoshi. Având în vedere proprietățile protocolului Bitcoin pe care le-am tot descris până acum, ultimul satoshi va fi creat în anul 2140 și cantitatea maximă de bitcoini creați vreodată va fi de 21 de milioane.
Bitcoin are proprietăți deflaționare în ceea ce privește cantitatea s-a limitată, și poate fi folosit în orice tip de tranzacție datorită nivelului mare la care acesta se poate divide.
Este Bitcoin Anonim?
Toate tranzacțiile Bitcoin sunt publice în registrul public numit lanț de blocuri. Informația disponibilă acolo include detaliile fiecărei tranzacții Bitcoin. Aceste detalii includ informație care ar putea identifica direct părțile unei tranzacții, însă includ exact timpul și cantitatea de bitcoin tranzacționată, totodată adresele folosite pentru a trimite și primi bitcoini.
Cu toate că informația de identificare nu este publică, alte date ce sunt disponibile pot fi folosite pentru a urmări o tranzacție către anumiți individuali. Din moment ce anonimitatea nu este una completă, Bitcoin poate fi clasificat ca parțial anonim.
O Volatilitate Crescută
Rezultată din natura descentralizată și calitatea protocolului Bitcoin, Bitcoin ca o monedă virtuală nu este susținută de nicio entitate, acest lucru făcând-o să fie o monedă foarte volatilă, lucru care poate fi observat în fluctuațiile pe care le are. Având în vedere cele afirmate de Banca Europeană Centrală, schimbul de valoare Bitcoin este determinat în mare parte de cerere.
Bitcoin Contra Sistemele de Plată Tradiționale
Bitcoin a fost conceput ca o alternativă pentru sistemele de plată tradiţionale, care au suferit din cauza lipsei de încredere pe care oamenii ar fi trebuit s-o aibă în ele. Sistemele tradiționale au câteva proprietăți și anume: costurile sunt ridicate ceea ce face ca tranzacțiile cu sume foarte mici să fie impracticabile, procesarea tranzacțiilor durează prea mult, securitatea informațiilor este aproape inexistentă, iar limitele teritoriale implică taxe foarte mari care nu conving deloc oamenii că ar trebui să folosească aceste modalități de tranzacționare.
